Istoric

MENȚIUNI ALE ȘCOLII ÎN DOCUMENTELE DE ARHIVĂ 1951-2021

Evoluția istorică a Liceului Tehnologic ,,Aurel Persu” din Târgu-Mureș 1951-2021

Perioada de început (1951-1965)

Liceul Tehnologic ,,Aurel Persu” din Târgu-Mureș și-a deschis porțile în septembrie 1951, sub denumirea de Școala de Conducători Auto din Tîrgu-Mureș (continuând mai apoi cu  Școala de Șoferi Amatori din Tîrgu-Mureș) și a activat într-una din locațiile Școlii Medii de Produse Finite din Lemn (care funcționa într-o clădire improprie din centrul orașului Târgu-Mureș), din Piața Eroilor Sovietici nr. 27. La început, școala a activat cu o singură clasă de elevi, care au fost pregătiți în meseria de Mecanic conducător-auto.^[1]

În primii ani de la înființare, școala a funcționat în baza Decretului 68/1951, ca o școală profesională afiliată unei întreprinderi industriale, absolvenții acesteia fiind obligați să lucreze cel puțin 4 ani în unitățile de muncă în care au fost repartizați după finalizarea cursurilor.[2]

Conform Decretului nr. 418 din septembrie 1958, Școala de Conducători Auto din Tîrgu-Mureș a funcționat ca o școală cu calificarea în meseria de Mecanic conducător-auto, având o durată a cursurilor de 6 luni. Conform documentelor de arhivă, reiese faptul că planurile de învățământ după care a funcționat școala erau aprobate anual. Tot printr-un Decret s-a aprobat și planul de învățământ pentru anul școlar 1958-1959, în care orele de practică de atelier aveau un număr aproape dublu față orele de teorie (336 ore de teorie, 528 ore de practica de atelier general și 50-60 ore de practica de atelier în particular cu fiecare elev). În această perioadă, școala a fost condusă de directorul Ionescu Nicolaie.

Dintr-un Proces verbal de predare-primire a patrimoniului școlii (între fostul director Zetyes Alexandru și succesorul său, Valpecz Anton) datat la 1 martie 1960, aflăm faptul că școala a funcționat cu un efectiv de 51 de elevi (seria 1 ianuarie – 1 iulie 1960).[3] De la începuturile sale și până la jumătatea anilor ’60, pregătirea practică a elevilor s-a efectuat la Întreprinderea de Reparaţii Auto (I.R.A.) din Târgu-Mureș.

Urmare a ritmului de dezvoltare a economiei socialiste, activitatea transporturilor auto a crescut considerabil în anii ‘60 ai regimului comunist. Totodată, din rapoartele Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, reiese faptul că sporirea parcului de autovehicule nu a fost însoțită de o creștere corespunzătoare a numărului de șoferi calificați. În vederea formării unor șoferi calificați, cunoscători atât a conducerii autovehiculelor, cât și a multiplelor probleme de întreținere, exploatare, reparații curente și înlăturarea defecțiunilor ce se ivesc în exercitarea acestei meserii, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române a adoptat Hotărârea nr. 419/1962, cu privire la înființarea școlilor profesionale de șoferi profesioniști.[4] Urmare a acestei hotărâri, în toamna anului 1964, Școala de Conducători Auto din Târgu-Mureș s-a divizat în două:  

– prima a purtat denumirea de Școala de Șoferi și Motocicliști Amatori (care s-a aflat sub coordonarea Sfatului Popular al orașului Târgu-Mureș, având mai multe filiale în raioanele din Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară și care, la finele anilor ’60, s-a comasat cu Școala profesională de șoferi profesioniști);

– a doua a purtat denumirea de Școala de șoferi profesioniști (care s-a aflat sub coordonarea Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto, fiind subordonată Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor),[5] care a funcționat până la 27 februarie 1965.        

În consecință, în perioada 1951-1965, școala s-a aflat sub tutela Sfatului Popular al orașului Târgu-Mureș (iar orele de atelier prevăzute în planurile de învățământ erau efectuate la Întreprinderea de Reparații și Transporturi Auto -Î.R.T.A.), școlarizând elevi la cursul de zi (cu durata de 6 luni, cu scoatere din producție) și la cursul seral, începând cu anul 1961 (cu durata de 9 luni, fără scoatere din producție). Elevii care au absolvit cursurile Școlii profesionale de șoferi profesioniști au fost angajați într-o unitate de transport din orașul Târgu-Mureș (sau în altă localitate), fapt pentru care cheltuielile de școlarizare (cazare și masă) erau suportate de unitatea cu care cursantul a încheiat un contract la începutul școlarizării.^[6]

Perioada de consolidare (1965-1989)

Începând cu 1 martie 1965, școala a trecut printr-un nou proces de organizare. Urmare a acestuia, școala a fost transformată într-o unitate școlară cu mai multe clase paralele, ajungându-se la finalul anului 1969, la un efectiv de peste 500 de elevi într-o serie (cu peste 12 clase paralele).[7] Din documentele păstrate în arhiva Liceului Tehnologic ,,Aurel Persu” din Târgu-Mureș, reiese faptul că Școala de șoferi profesioniști din Târgu-Mureșa fost reorganizată la 1 martie 1965,^[8] ca o şcoală profesională de pregătire a mecanicilor și conducătorilor auto,^[9] trecând de sub tutela Sfatului Popular al orașului Târgu-Mureș sub tutela Direcției Generale a Transporturilor Auto, Seriviciul-Organizarea și Pregătirea Șoferilor, fiind patronată de Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor.^[10] Între 1965-1978, director al școlii a fost profesorul-inginer Hășmășan Iosif,^[11] iar director educativ (adjunct) în perioada 1965-1973, a fost profesorul Zală Gheorghe.^[12] Dintr-un ,,programator pentru examen din 1 martie 1966,”^[13] am aflat componența  corpului profesoral al școlii (în urma procesului de reorganizare), format din 32 de cadre didactice,^[14] care au asigurat pregătirea și instruirea practică,^[15] precum și 14 cadre didactice^[16] care au asigurat pregătirea teoretică, deci un total 46 de cadre didactice au predat elevilor din seria a II-a (serie de elevi școlarizată între 15 septembrie 1965 și 15 martie 1966).

În ceea ce privește evaluarea elevilor, dintr-un ,,Tabel nominal de candidați examinați și arătarea rezultatului în dreptul fiecăruia, pentru examenul din ziua de 1 martie 1966”,^[17] am aflat componența Comisiei mixte de examen de la finalul ciclului de școlarizare. Astfel, din Comisia de examen făcea parte un delegat al Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.), un delegat al Ministerului Forțelor Armate, (M.F.A.) un delegat al Ministerul Transporturile Auto, Navale și Aeriene (M.T.A.N.A.) și profesorul/instructorul cu care elevul a efectuat stagiul de pregătire practică.^[18] Începând cu anii ’80, componența comisiei de examen s-a modificat, astfel aceasta cuprindea un reprezentat al M.A.I, un reprezentant I.R.T.A. și 1 sau 2 profesori instructori.

Date despre baza materială a școlii din perioada 1964-1969 (timp în care Școala de Șoferi Profesioniști a funcționat în zona centrală a orașului, în Piața Eroilor Sovietici nr. 27, locația actuală a Hotelului Grand) am găsit un document de arhivă^[19] în care se preciza existența a 5 săli de clasă (sala 1, sala 3, sala 4 și sala 5), posibil ca sala 2, care nu este precizată în document, să fi fost sala profesorală (cancelaria) ^[20] și două birouri (direcțiunea și secretariatul).[21]

Dintr-un proces verbal (din martie 1966), întocmit de directorul-adjunct al Școlii de șoferi profesioniști din Târgu-Mureș, Zală Gheorghe, s-a constatat repartiția disciplinelor de Pregătire Teoretică și numele profesorului, zilele, intervalul orar și sala de clasă unde au avut loc activitățile de predare pentru elevii care au fost respinși la examen de către Comisia mixtă (din perioada 1-13 martie 1966).^[22]Astfel, pentru acești elevi restanțieri,s-a întocmit un orar special pentru pregătirea teoretică, în vederea finalizării studiilor, obținerea diplomei de calificare în meseria de mecanic conducător-auto și a permisului de conducere, la categoriile B și C.^[23]

Din adresa nr. 607/487 din 1966, emisă de M.T.A.N.A., se aducea la cunoștința conducerii școlii necesitatea introducerii în programul de studiu a unei discipline de învățământ ,,socialiste”, care să trateze problemele de ,,cinste si de conduită morală,” pentru a se preveni furturile, distrugerile și neglijența asupra patrimoniului școlii.^[24]

În perioada de început, durata școlarizării a fost de 6 luni,^[25] iar de la 15 septembrie 1976,  a devenit de 1 an.^[26]

După reorganizarea și trecerea școlii sub patronajul M.T.Tc., la 1 martie 1965, a început cursurile prima serie de elevi ai Școlii de șoferi profesioniști din Târgu-Mureș (după un examen de admitere), cu durata de 6 luni, cu scoatere din producție. S-au înscris un număr de 257 de elevi, care au fost repartizați în 7 clase paralele. Numărul elevilor cuprinși într-o clasă varia de la o clasă la alta, minimul fiind de 32, ajungându-se ulterior până la 49 de elevi pe clasă (acest număr menținându-se pe toată perioada regimului comunist).^[27] La finalul perioadei de școlarizare (a primei serii), din totalul de elevi înscriși, 20 de elevi au fost exmatriculați, iar 239 de elevi au promovat cursurile, urmând să se prezinte la examenul de absolvire. Dintre aceștia, au promovat examenul un număr de 213 elevi, iar 24 de elevi au fost respinși (urmând să susțină examenul într-o sesiune viitoare). Procentul de promovabilitate a cursurilor a fost în acel an școlar de 92%, iar procentul de promovabilitate a examenului de absolvire a fost de 89%.^[28]  

Începând cu luna iulie 1967, școala a fost relocată de pe str. Eroilor Sovietici nr. 27, pe str. Libertății nr. 1 (la intersecția cu fosta stradă  Ady Endre, în prezent str. Milcovului nr. 1-5), unde funcționează și în prezent.

Potrivit Decretului nr. 289/1961, începând cu anul școlar 1961-1962, s-a trecut la învățământul obligatoriu de 8 ani, cu clasele I-V, iar clasele a VI-a și a VII-a au funcționat în baza planului vechi de învăţământ (adică mergeau în lichidare cu învățământ de 7 clase).^[29] Conform acestui decret, Școala de șoferi profesioniști din Târgu-Mureș a început să școlarizeze, în a doua serie de elevi (15 septembrie 1965 – 1 martie 1966), prima promoție de absolvenți de 8 clase elementare (absolvite în 1965), și după caz, elevi absolvenți de 7 clase elementare absolvite înainte de 1965.^[30] Această a doua serie cuprindea un număr de 354 de elevi.^[31] La finalul anului școlar, din 354 de elevi înscriși la începutul anului școlar, au fost exmatriculați 27 de elevi, procentul de promovabilitate la finalul cursurilor a fost de 92 %.^[32]  La examenul de absolvire s-au înscris 327 de elevi, dintre aceștia au fost  admiși 307 elevi, iar 20 de elevi au fost respinși, procentul de promovabilitate la examen fiind de 93 % .^[33]

Începând cu finele anilor ’60, numărul elevilor a crescut constant, ajungându-se în anii ’70 la peste 500 de elevi într-o serie, iar procentul de promovabilitate la finalul cursurilor a crescut de la 92 % la 97 %, iar cel de promovabilitate a examenului de diplomă a crescut de la 93% la 98%.[34]

Referitor la organizarea claselor de elevi, din documentele din arhiva școlii am aflat că între anii 1965-1978, numerotarea claselor de elevi s-a făcut cu cifre romane sub forma ,,clasa a I-a, clasa a II-a” și nu sub forma ,,anul I-A, anul I-B” (pentru cele 20 de serii de absolvenți cu durata studiilor de 6 luni, pentru cele 5 serii cu durata studiilor de 3 luni și pentru primele 2 promoții de absolvenți cu durata studiilor de un an din perioada 1965-1978).^[35]

Din documentele de arhivă reiese faptul că instruirea practică a ,,ajutorilor de șoferi”^[36] s-a realizat la autobaza Î.R.T.A. din Târgu-Mureș. Permanent, școala înainta către Î.R.T.A. (sub a cărui tutelă funcționa) rapoarte și dări de seamă privind situația elevilor la învățătură, purtare și frecvență. Astfel, printr-un raport întocmit la 1 septembrie 1965, Î.R.T.A. a fost înștiințată de faptul că un număr de 24 de elevi pentru care a fost plătită școlarizarea, au fost respinși la examenul de absolvire, după cum urmează: 11 elevi la proba teoretică de ,,Circulație” și 13 elevi la proba practică de ,,Conducerea automobilului”.^[37] Totodată, a fost prezentată situația elevilor exmatriculați și repetenți în acel an școlar, precum și motivele acestor măsuri:

• neprezentarea nemotivată la școală pe durata școlarizării, 8 elevi fiind exmatriculați;
• absențele nemotivate (care variau între 8 și 21 de absențe), 6 elevi fiind exmatriculați;
• repetenți din cauza situației la învățătură, 8 elevi.^[38]

Părinții/tutorii legali ai elevilor exmatriculați (înștiințați de către secretarul școlii prin adresa nr. 346 din 08 iunie 1965), trebuiau să achite contravaloarea școlarizării pe întregul an școlar. În caz contrar, aceștia erau dați în urmărire de către organele de poliție pentru recuperarea prejudiciilor și a sumelor cheltuite cu ei pe durata școlarizării.^[39] În ceea ce privește repartizarea în câmpul muncii a elevilor Școlii de șoferi profesioniști, dintr-o situație  a ,,elevilor absolvenți și repartizați la autobaze,” întocmită la 1 septembrie 1965, privitor la prima promoție de absolvenți, situația arăta în felul următor:

Tabel cuprinzând localitățile în care au fost repartizați elevii absolvenți ai Școlii de șoferi profesioniști, promoția anului 1965^[40]

În perioada 1965-1989, şcoala a avut mai multe denumiri, începând cu cea de „Şcoala de Șoferi Profesionişti”, Grupul Școlar Auto, mai apoi continuând cu „Şcoala Profesională Auto” și ,,Școala Profesională Auto Nr. 5”.^[41] Cursanţii erau şcolarizaţi pentru anumite întreprinderi de transporturi auto sau şantiere, care, pe bază de contract, suportau cheltuielile de şcolarizare (masă, cazare, echipament, etc.), urmând ca la finalizarea cursurilor să efectueze un stagiu de 3 luni practică şi să lucreze în unitatea cu care a încheiat contractul de şcolarizare o perioadă de 4 ani.^[42] Între 1951 și 1989 au fost școlarizați elevi în meseria de Mecanic conducător-auto în învățământul profesional (cu durata de 3, 6, 9 luni, 1 și 1,^1/5 ani), ulterior Maistru Mecanic-auto în cadrul Școlii de maiștri (cu durata de 2 ani) între 1976-1978.[43]

În perioada 1978-1989, la conducerea școlii s-a aflat profesorul inginer Popovici Vlad. Acesta s-a preocupat în permanență de dotarea bazei materiale a școlii și de buna desfășurare a procesului instructiv educativ. Cea mai mare realizare a acestuia a fost în anul școlar 1983-1984, când a reușit să îmbogățească patrimoniul școlii cu un bloc cu 4 etaje + parter (situat pe str. Rovinari nr. 20), pe care l-a transformat în internat școlar (cu o capacitate de 350 de locuri). Dat fiind faptul că a avut un rol major în conducerea de bază a Partidului Comunist Român, filiala județeană Mureș, a fost destituit în dimineața zilei de 4 ianuarie 1990, iar la puțin timp după aceea, a emigrat în Statele Unite ale Americii.

Perioada 1990-2011

Imediat după evenimentele revoluționare din decembrie 1989 și revenirea României la regimul democractic, școala a trecut prin transformări radicale. Începând cu 4 ianuarie 1990, la conducerea școlii a fost numit profesorul subinginer Duca Octavian. Sub conducerea acestuia, a avut loc tranziția de la învățământul socialist la învățământul capitalist. Deși o parte din cadrele didactice titulare ale școlii, precum și o parte din personalul didactic auxiliar doreau privatizarea școlii și transformarea acesteia într-o unitate școlară particulară, directorul Duca Octavian a salvat școala, după lungi negocieri cu Inspectoratul Școlar Județean Mureș și a întocmit documentația de transfer a bazei materiale a școlii de sub patronajul M.T.Tc. sub tutela Ministerului Învățământului. O primă schimbare majoră în peisajul școlii, pe care a realizat-o directorul Duca Octavian, a fost introducerea învățământului profesional cu durata de 4 ani (în 1990) și a învățământului profesional de 3 ani (în 1991). Ultima promoție de absolvenți a școlii profesionale cu durata studiilor de 1,^1/5 ani a absolvit în februarie 1993. Tototată, directorul Duca Octavian a fost primul director din școală care s-a confruntat cu o gravă problemă care a apărut în școala românească după 1989 (și care continuă și în prezent), exodul familiilor elevilor acestora în afara granițelor, și implicit al lor. Tot în perioada 1990-1991, s-a reconfigurat o nouă organigramă de funcționare a școlii. Pe fondul deschiderii granițelor către vestul Europei, mulți angajați din serviciul auxiliar al școlii și-au abandonat locurile de muncă și au emigrat împreună cu familiile lor în afara granițelor. Pe fondul acestor probleme, s-au comasat sau au disparut o serie de posturi auxiliare nedidactice (de exemplu postul de șofer al școlii în timpul zilei s-a comasat cu postul de supraveghetor de noapte la internatul școlii pe durata nopții, iar  posturile de împiegat de mișcare, șef garaj, revizor tehnic, etc., au dispărut).

Începând cu luna iulie 1992, la conducerea școlii a fost numit profesorul inginer Sicoe Petre, sub al cărui mandat școala a trecut de sub tutela Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor sub tutela Ministerului Învățământului. În acest demers, directorul școlii a fost sprijinit de inspectorul școlar de specialitate, profesorul inginer Oproiescu Petru-Florin. Totodată, începând cu 1 septembrie 1992, s-a schimbat denumirea școlii în Școala Profesională de Transporturi Auto din Târgu-Mureș. 

După 1989, ca o consecință a prăbușirii regimului comunist și a deschiderii granițelor către vestul Europei, în rândul elevilor din școală s-a observat o creștere a ratei abandonului școlar. Aceasta s-a datorat faptului că elevii au început să emigreze împreună cu familiile lor în afara granițelor. Din registrele de procese verbale ale consiliilor profesorale din acea perioadă, s-a putut vedea faptul că profesorii diriginți înștiințau periodic conducerea școlii despre acest fenomen, precum și de creșterea alarmantă a numărului de absențe ale elevilor.

În perioada 1992-1994, școala a reușit să încheie un prim parteneriat cu o școală similară din Franța și cu o alta din Republica Moldova. În această perioada, la conducerea școlii s-a aflat ca director Sicoe Petre și ca director adjunct Seniciu Tiberiu.

Începând cu luna mai a anului 1995, datorită înrăutățiri stării de sănătate a directorului Sicoe Petre, la conducerea școlii a fost numit în funcția de director, profesorul de limba română Seniciu Tiberiu, iar ca director adjunct profesorul subinginer Duca Octavian, echipă care a condus școala până la 9 decembrie 1998. Principala preocupare a echipei manageriale din această perioadă a fost creșterea numărului de clase și diversificarea specializărilor din școală, prin introducerea școlii complementare de ucenici, cu specializarea Reglor-motoare (în anul 1997).

Instabilitatea politică și trecerea la economia de piață a afectat în această perioadă, la nivel local și național, o serie de fabrici și întreprinderi s-au închis, consecința acestui fapt, fiind creșterea abandonului școlar în rândul elevilor (ai căror părinți au fost disponibilizați) cu  resurse materiale limitate.

Din luna decembrie 1998, la conducerea școlii a fost numită echipa managerială formată din profesorul inginer Oproiescu Petru-Florin (director) și profesorul inginer Guță Ioan (director adjunct). Sub mandatul acestora s-a continuat procesul de diversificare a specializărilor și a meseriilor din școală. Astfel, s-a reînfințat, începând cu luna decembrie 1998, Școala de maiștri cu specializarea maistru Electromecanic-Auto în regim de taxă (după o pauză de 22 de ani), precum și diversificarea specializărilor la școala complementară de ucenici, prin înființarea specializării Tinichigiu-carosier (începând cu anul 1999). De la 1 septembrie 2000, școala s-a transformat în Grup școlar, primind denumirea de Grupul Școlar ,,Aurel Persu”. Patronul spiritual al școlii, ales de directorul Oproiescu Petru-Florin, nu este un nume oarecare, ci este numele inginerului român care a inventat primul automobil cu formă aerodinamică din lume (în formă de picătură în cădere), în baza principiul aerondinamicii. Ulterior, invenția sa a fost preluată de toate uzinele constructoare de mașini din lume. În prezent, toate automobilele din lume au forma conform principiului și invenției inginerului Aurel Persu.

Începând cu anul 2000, procesul de diversificare a specializărilor (început în 1997) a continuat prin înființarea Școlii postliceale, cu specializarea Tehnician Transporturi Rutiere Interne și Internaționale (în anul 2000), a ciclului liceal curs de zi și curs seral (cu specializarea Tehnician-transporturi în anul 2001), a Liceului cu frecvență redusă, a Școlii de arte și meserii (în 2003), a Anului de completare (în 2005), a Liceului curs de zi prin ruta progresivă de calificare (în 2006), a Liceului curs seral prin ruta progresivă de calificare (în 2008), a Anului de completare curs seral (în 2009) și a Stagiului de pregătire practică cu durata de 7 luni (în 2011). Datorită diversificării specializărilor și a meseriilor (din școală), a avut loc sporirea numărului de cadre didactice, în special cele de la catedrele de cultură generală. Tot în această perioadă, toate cadrele didactice au participat la cursuri de formare profesională, ceea ce a adus la perfecționarea și creșterea nivelul intelectual al elevilor. Totodată, este de menționat faptul că, în perioada 1998-2006, în școală s-au dotat atelierele, s-au creat laboratoare tehnologice și s-au amenajat cabinete. În cadrul proiectului ,,Leonardo”, desfășurat în perioada 2005-2006, au avut loc schimburi de experiență cu elevi și profesori din Belgia în România și invers.

În perioada 2000-2011, a crescut alarmant rata abandonului școlar în rândul elevilor școlarizați în învățământul profesional și liceal. În urma analizării documentelor școlare (în special cataloage de clasă și referatele de exmatriculare și abandon școlar) din perioada 2000-2011, acest fenomen poate fi urmărit în raport cu evoluția aderării României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.) și intrarea în Uniunea Europeană (U.E.). Astfel, în perioada 1 septembrie 2000-31 decembrie 2003, cauza principală a abandonului școlar în rândul elevilor, era nivelul de trai scăzut și sărăcia.[44] Odată cu aderarea României la N.A.T.O. (în aprilie 2004) s-a facilitat accesul în afara granițelor a cetățenilor români. Ca urmare, în perioada 2004-2006 a avut  loc un val de emigrare a părinților elevilor (în țările U.E., în special Spania, Italia și Germania), consecința acestui fapt a fost creșterea nivelului de trai și stagnarea abandonului școlar.

După 1 ianuarie 2007 (odată cu aderarea României la U.E.), și continuând până în 2011, a avut loc emigrarea elevilor din învățământul profesional și liceal (cursuri de zi) în țările U.E. în care părinții lor își duceau traiul. Consecința acestor fapte a fost comasarea sau desființarea unor clase de elevi, datorită scăderii dramatice a numărului de elevi din acestea.

Dacă la cursurile de zi numărul elevilor a scăzut (datorită ratei mari a abandonului școlar), în perioada 2001-2011 a avut loc o creșterea spectaculoasă a numărului de elevi în învățământul liceal cu frecvență redusă sau liceal curs seral. Dacă la debutul învățământului liceal seral în anul 2001, numărul de elevi era scăzut, acesta s-a ridicat odată cu trecerea anilor. S-au organizat clase de elevi cu un număr de peste 50 de elevi într-o clasă. Numărul mare de elevi din învățământul liceal seral si liceal cu frecevență redusă s-a menținut pe toată perioada cercetată. Totodată, începând cu anul școlar 2009-2010, Școala postliceală a trecut din regim de taxă în regim bugetar, astfel, începând cu acel an și până în prezent, a început să crească numărul de elevi la această formă de învățământ. În același an școlar (2009-2010), s-a început școlarizarea elevilor doar în învățământul liceal curs de zi, clasele de la școala de arte și meserii, anul de completare și liceul curs de zi prin ruta progresivă de calificare au mers în lichidare (ultima promoție de elevi ai acestor forme, absolvind în luna mai 2013).

În ceea ce privește echipa managerială care s-a perindat în perioada 1998-2011, aceasta a suferit în timp 2 schimbări în ceea ce privește directorul adjunct. Astfel, din 10 decembrie 1998 și până la 1 februarie 2011, director adjunct a fost inginerul Guță Ioan, care a fost înlocuit de către profesoara inginer Penteșescu Doina, începând cu 7 februarie 2011. Datorită neimplicării în sfera politicului a directorului adjunct Penteșescu Doina, aceasta a demisionat la 27 august 2011. Începând cu 1 septembrie 2011, funcția de director adjunct a fost preluată de profesoara Mărginean Sanda, care a format echipa managerială împreună cu directorul Oproiescu Petru-Florin, până la 31 martie 2014.

Perioada 2011-2021

În perioada 2011-2021, principalele greutăți cu care s-a confruntat școala au fost:

• reducerea numărului de clase (urmare a scăderii sporului natural);
• reînființarea școlii profesionale;
•  abandonul școlar în rândul elevilor din învățământul de zi.

 Astfel, în anul școlar 2011-2012, Grupul Școlar ,,Aurel Persu” a fost prima școala din județ care a început cursurile la forma Stagiului de pregătire practică[45] cu 3 clase de elevi, care au absolvit cursurile în luna mai 2012. Începând cu anul școlar 2012-2013, pe lângă schimbarea titulaturii școlii (din Grup Școlar a devenit Liceu Tehnologic),[46] s-a reintrodus sub formă experimentală, clasa a X-a școala profesională (cu durata de 2 ani), după clasa a IX-a de liceu. Deși s-au aprobat de către I.S.J.-Mureș clase de a X-a școala profesională în mai multe școli similiare din județ, doar Grupul Școlar ,,Aurel Persu” și Grupul Școlar ,,Ion Vlasiu” au reușit să înființeze câte o clasă de școală profesională cu un efectiv de 24 de elevi (care au absolvit în vara anului 2014).

Începând cu anul școlar 2013-2014 s-a început școlarizarea în învățământul postliceal cu două clase paralele la o promoție de elevi (cu o singură clasă de anul I în anul școlar 2014-2015 și 2020-2021). Din anul școlar 2016-2017, s-a introdus forma bugetară și la școala de maiștri, astfel numărul elevilor care au urmat aceste cursuri a început să crească de la un an la altul.

Pe plan managerial, directorul Oproiescu Petru-Florin a reușit să încheie mai multe parteneriate cu diverși agenți economici de pe raza municipiului Târgu-Mureș și din județ. Astfel, în această perioadă, s-au încheiat parteneriate strategice cu S.C. Aliat-Auto S.R.L., S.C. Vladadel S.R.L., S. C. Fomco S.R.L., etc. În baza unui contrat încheiat între elev – școală și agentul economic, elevii școlii au beneficiat de cea mai înaltă tehnologie la orele de instruire practică, în vederea dobândiri meseriei de mecanic auto. Totodată, conducerea școlii s-a preocupat în permanență de asigurarea personalului didactic cu înaltă calificare la catedră. Astfel, în perioada 2011-2014 pe posturile vacante s-au titularizat o serie de cadre didactice, unele dintre acestea ajungând să reprezinte școala la nivel local și național, cum a fost cazul profesorului publicist, Bogoșel Constantin (titularizat pe catedra de istorie-geografie în vara anului 2011), care a devenit ulterior Inspector școlar în specialiatea istorie și șțiințe socio-umane în cadrul Inspectoratului Școlar Județean-Mureș la 1 septembrie 2014, iar din noiembrie 2016, consilier local în cadrul Consiliului local al Primăriei Târgu-Mureș. De asemenea, profesoara de limba română Fârțală Dana-Maria, a devenit director la Școala Gimnazială,, Friedrich Schiller” din Târgu-Mureș, începând cu 1 septembrie 2016, etc.

Începând cu 1 aprilie 2014, la conducerea școlii s-a aflat doar profesorul inginer Oproiescu Petru-Florin, care ajutat de profesorii Czinka Gheorghe Ovidiu, Penteșescu Doina și Sămărghițan Liliana a condus școala până la 31 august 2016.

În toamna anului 2014, a fost reintrodusă școala profesională tradițională cu durata studiilor de 3 ani, crescând astfel numărul de elevi. Sărăcia și nivelul de trai scăzut datorate crizei economice din perioada 2008-2013 a fost consecința principală a ratei mari a abandonului școlar din învățământul profesional și liceal (curs de zi). În aceeași perioadă au avut loc comasări de clase (de regulă la clasele a X-a S.A.M. și a XII-a L.Z.R.P., în ultimul an de studiu).

Pe fondul frământărilor politice, Oproiescu Petru-Florin a fost destituit din funcția de director la 1 septembrie 2016, (fiind numit director adjunct din 2 septembrie 2016), iar director a fost numit la aceeași dată, profesorul de informatică Soțan Ioan-Ciprian. Cu această echipă managerială școala a fost condusă până la 6 ianuarie 2017. În această perioadă scurtă (septembrie 2016-ianuarie 2017), au avut loc lucrări de renovare a internatului școlii și s-au dotat sălile de clasă cu mobilier școlar nou. În perioada 7 ianuarie – 31 mai 2017, a fost numită (prin deteșasare în interesul învățământului) în funcția de director profesoara Andrecuț Cosmina-Daniela. În urma unui memoriu întocmit de profesorul Czinka Gheorghe-Ovidiu și semnat de cadrele didactice și de personalul didactic auxiliar și nedidactic, începând cu 13 februarie 2017, a fost repus în funcția de director-adjunct profesorul inginer Oproiescu Petru Florin. Acesta a condus destinul școlii, alături de Andrecuț Cosmina-Daniela până la 31 mai 2017 (moment în care Andrecuț Cosmina-Daniela a demisionat). Deși se afla în funcția de director-adjunct, Oproiescu Petru-Florin a reușit un parteneriat unic în județul Mureș în aprilie 2017. Astfel, prin implicarea paterneriatului public și privat în sistemul de învățământ, s-au înființat primele 3 clase de învățământ profesional-dual în cadrul unității noastre de învățământ, devenind singura școala din județul Mureș care a școlarizat,,școala profesională-duală”, începând cu anul școlar 2017-2018.

Urmare a demisiei directoarei Andrecuț Cosmina-Daniela, începând cu 1 iunie 2017, a fost repus în funcția de director (în urma unui concurs) profesorul inginer Oproiescu Petru-Florin. De la 1 septembrie 2017 (tot în urma unui concurs) a fost numit director-adjunct profesorul de informatică Soțan Ioan-Ciprian (funcție pe care a îndeplinit-o până la 31 august 2021). Pe fondul degradării stării de sănătate a directorului Oproiescu Petru-Florin, începând cu luna decembrie a anului 2017, continuând până la decesul acestuia din 11 octombrie 2018, funcția de director a fost delegată (interimar) și asigurată de profesorul de istorie, Czinka Gheorghe-Ovidiu. În această perioadă, datorită încheierii a diverse parteneriate cu agenți economici de profil din județ, a avut loc o creștere a numărului de clase (ajungându-se la 28 de clase în septembrie 2018).

NOTE

^[1] Arhiva Liceului Tehnologic ,,AUREL PERSU” din Târgu-Mureș, în continuare ALTAP-Târgu-Mureș, Fond: Proiect de executie, Dosar 1/1950-1955, f. 3 

[2] Vezi Decretul nr. 68 din 18 mai 1951, publicat în  Colecție de Legi, Decrete, Hotărîri și Decizii,  1 mai – 31 mai 1951, Editura de Stat pentru Literatură Științifică și Didactică, București, 1951, pp. 22-24 

[3] ALTAP-Târgu-Mureș, Fond: Decizi de încadrare, Dosar nr. 1/1959, f.f. 73-74

[4] Vezi Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 419/18 mai 1962 publicat în Colecția de Decrete, Hotărârii și Dispoziții, 1 mai – 30 iunie 1962, Editura Științifică, sine loco, 1962, pp. 75-79

[5] Fond: Decizi de încadrare, Dosar nr. 1/1959, f.f. 73-74

[6] Arhivele Naționale, Direcția Județeană Mureș (în continuare ANDJM), Fond: Sfatul Popular al Orașului Tîrgu-Mureș, Secțiunea Învățământ și Cultură, Dosar 10/1961, f. 1

[7] ALTAP-Târgu-Mureș, Fond: Decizi de încadrare, Dosar nr. 1/1959, f.f. 48-49

[8] Czinka Ovidiu, Oproiescu Petru-Florin, Soțan Ioan-Ciprian, Liceul Tehnologic ,,Aurel Persu” Între Tradiție și Modernitate, Editura Tipomur, Târgu-Mureș 2017, p. 3

[9] ALTAP-Târgu-Mureș, Fond: Tabele nominale cu elevi, Dosar 1/1965, f. 6

[10] Ibidem, f. 1

[11] Ibidem,Fond: Situații statistice, elevi, cadre, Seria 1-III, 1-IX-1965, Dosar 2/1965, f. 80

[12] Ibidem,Fond: Tabele nominale cu elevi, tabele nominale cu rezultatele elevilor la examenele de absolvire, Dosar 3/1966, f. 12

[13]  Ibidem, f. 57

[14] Ibidem, Fond: Situații ale cadrelor, claselor și ale elevilor din Seria 15.10.1966, Dosar 4/1966, f. 45

[15] Ibidem, Fond:Tabele nominale cu elevi, tabele nominale cu rezultatele elevilor la examenele de absolvire, Dosar 3/1966, f. 57

[16] Ibidem, Fond: Situații ale cadrelor, claselor și ale elevilor din Seria 15.10.1966, Dosar 4/1966, f. 42

[17] Ibidem, Fond: Tabele nominale cu elevi, tabele nominale cu rezultatele elevilor la examenele de absolvire, Dosar 3/1966, f.f. 12-112

[18] Ibidem, f. 112

[19] Ibidem, f. 62

La sediul actual (din Târgu-Mureș, str. Milcovului nr. 1-5) al școlii, există documente în arhiva liceului despre relocarea din anul 1967 a fostei Școli de șoferi profesioniști din zona centrală (din locația actuală a Hotelului Grand) în prezenta locație. Totodată, în arhiva liceului nu există cataloagele claselor de elevi care au funcționat în perioada 1951-1984. Referitor la școlarizarea elevilor în perioada 1951-1984, există doar fondul arhivistic de Registre matricole și fondul de Cotoare de diplomă eliberate absolvenților pentru anii 1965-1984. Din acestea, pe lângă situația școlară a elevilor, reiese faptul că examenul de absolvire a constat din trei probe: două teoretice (una de mecanică și alta de circulație) și o probă practică (constând în conducerea și manverarea automobilului).

[20] ALTAP-Târgu-Mureș, Dosar 3/1966, f. 12

[21] Ibidem, Fond: Decizi de încadrare, Dosar nr. 1/1959, f.f. 73-74

[22] Ibidem, Fond: Situații ale cadrelor, claselor și ale elevilor din Seria 15.10.1966, Dosar 4/1966, f. 67

Comisia mixtă de examen era formată dintr-un delegat al Ministerului Apărării și Internelor, un delegat al Ministerului Forțelor Armate și un delegat al Ministerul Transporturile Auto, Navale și Aeriene.

[23] ALTAP-Târgu-Mureș, Fond: Tabele nominale cu elevi, tabele nominale cu rezultatele elevilor la examenele de absolvire, Dosar 3/1966, f. 12

Elevii care erau respinși la disciplinele Circulație și Cunoașterea Automobilului, erau obligați să se prezinte la cursuri de mediații. Tot în acest document se preciza faptul că elevii care au fost respinși la proba practică Conducere, urmau să ia legătura cu profesorul lor de Instruire practică.

[24] ALTAP-Târgu-Mureș, Fond: Situații ale cadrelor, claselor și ale elevilor din Seria 15.10.1966, Dosar 4/1966, f. 10

[25] Ibidem, Fond: Tabele nominale cu elevi înscriși, Dosar 1/1965, f.2

[26] Liceul Tehnologic ,,Aurel Persu” din Târgu-Mureș, Anuar-2013,  p.1

[27] ALTAP-Târgu-Mureș, fond: Tabele nominale cu elevi, Dosar 1/1965, f. 5

[28] Ibidem, f. 5

^[29] ANDJM, Fond: Sfatul Popular al Orașului Tg. Mureș, Secțiunea Învățământ și Cultură, Dosar 110/1961, f. 142

[30] ALTAP-Târgu-Mureș, Fond: Situații statistice, elevi, cadre, Seria 1-III, 1-IX-1965, Dosar 3/1965, f. 1

 În anul școlar 1961-1962 are loc tranziția învățământului de la 7 la 8 clase, iar anul școlar 1964-1965 a dat prima promoție de absolvenți ai ciclului elementar de 8 clase.

[31] Ibidem, Fond: Tabele nominale cu elevi înscriși, Dosar 1/1965, f.f. 43-50

[32] Ibidem, Dosar 2/1965, f.f. 1-10

[33] Ibidem, Fond: Situații ale cadrelor, claselor și ale elevilor din Seria 15.10. 1966, Dosar 4/1966, f. 32

[34] A se vedea și  Fondul de Cotoare de diplomă aferente anilor 1969-1979

[35] Ibidem, f.f. 5-6

[36] Ibidem, Fond: Tabele nominale cu elevi înscriși, Dosar 1/1965, f. 4

[37] Ibidem, f. 52

[38] Ibidem, f. 35

[39] Ibidem, f. 38

[40] Ibidem, f. 51

[41] Grup Școlar ,,Aurel Persu” Târgu-Mureș, Anuar 2010,  p. 2

[42] Czinka Ovidiu, Oproiescu Petru-Florin, Soțan Ioan-Ciprian, op. cit., p. 3

[43] A se vedea fondul  ,,Cotoare de diplomă” din perioada 1965-1989 în arhiva Liceului Tehnologic ,,Aurel Persu” din Tg. Mureș.

[44] A se vedea Fondul de Cataloage școlare și Fondul de Procese verbale ale Consiliului profesoral (în care sunt păastrate referatele de abandon școlar și exmatriculare ale elevilor).

[45] Stagiul de pregătire practică –supracalificarea elevilor care au parcurs ciclul liceal inferior (era o formă de învățământ cu durată de 7 luni între clasa a X-a și a XI-a prin care absolvenții ciclului inferior primeau o calificare în plus). 

[46] Urmare a aplicării Legii Educației nr. 1/2011, începând cu 1 septembrie Grupul Școlar ,,Aurel Persu” devine Liceul Tehnologic ,,Aurel Persu”.